Androgin
Îmi amestec sentimentele cu tine,
nu mai știu nici cine sunt; ce ești,
și tot raul se descarca-n bine,
nici macar nu știu cum te numești!
Parul tau devine parul meu și iata
ca-l spal cu uleiuri din Levant!
Forța mea nu scade, dimpotriva;
mersul e parca mai elegant!
Vreau mai multa mângâiere totuși;
n-am rațiunea fructului oprit
când tu ma plimbi în luntrile cu lotuși
sunt integral și te privesc uimit!
Rușine nu-mi mai e și nu simt vină
ca umblu fara haine mahaviric;
și n-am nici simțamântul de rutina
nu fabulez ci ma comport empiric!
Sa fie Doamne asta nemurirea?!
Am rezolvat problema ancestrala?!
Si m-am întors din nou la începuturi,
cuprins în curcubeul din mandala?!
Simt ca ma contopesc akum cu tine,
și bine-mi e și cântec am pe buze,
în ochii tai cutreier universul
și ma îndrept spre marile ecluze!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre rușine
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre lotuși
- poezii despre fructul oprit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.