Mireasa mea, femeie
Mireasa mea, femeie
Cu păr aromitor
Ma lași în de lumina
Din colțul buzelor!
Hai vino, hai odata!
La case sunt păhui;
Mi-e dor de-o pâine coapta,
De ochii tai căprui!
De genele-ți prelunge,
De gâtul tău frumos,
De steaua care plânge
În vârf de tei duios!
Și nu sunt sentimente
Sa te cuprinda des;
Pe șapte continente
Te poarta al meu vers!
Hai, vino lângă mine
Prin aerul spumos;
E-un ramuriș de rime
În gândul meu umbros!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ilorian Păunoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.