Mai bine fără dor!...
Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecție
în fața violatorilor de domiciliu.
M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.
Plictisit, căzut în genunchi
scâncește printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulți dulăi lătrând
la umbra amintirilor.
Începe o nouă zi
deschid porțile cuvintelor
grăbite să nu mai prvească
niciodată în urmă
Dorul rătăcește prin iarbă
naiv, identic cu mine
uitată în vremea tragediilor
dintr-un poem
niciodată scos la capăt.
Să nu-ți mai fie dor!
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.