Visul
Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,
Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...
Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.
Liniștea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.
Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.
Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se așează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.
Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină strălucește
De uimire deschid mâna
El in palma mea pășește.
- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Ești vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.
Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis și nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.
Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.
Noaptea neagră țese vise
Din cuvinte și din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...
poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantino Amarande. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.