Minune siderală
Din curcubeu ai răsărit,
Minune siderală;
Și timpul l-ai redefinit,
Sub auroră boreală.
Încet, încet răsar viziuni,
Zâmbindu-mi nestatornic;
Iar ochii îmi șoptesc minuni,
Pe ace de ceasornic.
Schimbarea se anunță-n vis
Și-n roua dimineții,
Când chipu-mi tânăr și proscris,
Sărută albul ceții.
Mijesc sub razele de soare,
Pe iarba verde-pal,
Iar corpu-ți se prelinge-n zare,
Prin sticla de opal.
Aievea, te revăd pe cer,
Minune siderală;
Când timpul zburdă efemer,
Prin dragostea-mi astrală.
Durerile încerci s-alungi,
Cu zâmbetu-ți ceresc,
Culese din trecutele spelunci,
Ce se arată din lumesc.
Nu m-oi întoarce niciodat",
La timpul ce-a trecut,
Căci el îmi strigă ne-ncetat:
Iubește viața, chip de lut!
poezie de Liviu Reti (18 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viziune
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.