După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.