Lingvistul
Dacă am trăi într-o lume unde clopotele
spun într-adevăr "bang-bang" și unde "muu"
este mai degrabă ceva rostit
cu eficiență de o vacă,
eu aș putea crede că tu ai putea crede
că aceste sunete pe care le scot eu în aer
și aceste forme cu care înnegresc hârtia albă
sunt cumva conectate
cu gândurile din mintea mea
și cu sentimentele din gândurile mele.
După cum stau lucrurile,
dacă ar fi să te privesc în ochi și să spun
"ham-ham" sau "mac-mac", tu ai lua asta ca pe un fel de
disperată antologie de admirație,
o concentrare a tuturor conflictelor
provenind dintr-un gen de introvertire, ca pe o capsulă
conținând semnificația semnificației mele
pe care nu o pot scrie pe hârtie
mai mult decât aș putea silabisi sunetul suspinului
pe care l-aș scoate atunci, înainte ca
bangbang-ul și macmac-ul să-mi fi făcut drum
printre toate dicționarele și dialectele
impreciziei.
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.