Ecoul alb
Pluteam pe o corabie albă-ntr-o seară,
aripi de păsări îmi coseau privirea,
veneam și plecam în neuitare,
plângeam și strigam să mă audă pământul.
Gând de mistuire am trimis adâncului,
dar ecoul nu s-a întors.
Am căzut sub pescărușii albi,
sfârșit sub înveliș de ape,
pe rugul nerostirii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.