Actul final
Îmi scufund pașii în nisipul încins.
Nimeni nu-i mai salvează,
Nimănui nu-i pasă
De existența mea sinuoasă.
Tu te-ai oprit...
O altă zare ai concesionat
Și te-ai adâncit în foamea lucrului pământesc.
Eu m-am înălțat... am picat -
Fluture de argint pe marea de stele...
Nu am decât însingurarea
Și nemărginirea ce desenează
În mine
Brațe de deznădejde.
Sufletul mi s-a ascuns
În inima ta...
Dar tu nu cunoști acest lucru!
Nu ai ușa deschisă spre stele...
Mă hrănesc cu gânduri despre tine,
Cu amintirile noastre...
Iar când voi pleca
Voi fi quasar pe cerul inimii tale,
Tristețe și o nemărginită lacrimă -
Actul final.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.