Whisky...
... fumul de grâu ars roade nerv cu aromele de câmpuri ciopârțite în boabe,
fermentându-mi gândurile negre într-un extaz inexplicabil
adulmecat în sorbituri de papilare îmbăieri,
făcându-mă să plec cu obrajii îmbujorați, ca globurile bradului plin de podoabe,
în zbor spre vârf strălucitor de un sclipici placabil,
uitând de orice înnegurare de un azi ce-a devenit deja un ieri...
... un ieri ce e și mâine, diluat în cub de gheață, când totul este rău torid,
sau numai simplul caramel, ținut în cald de palme să se nască abur
în elixiric crud de fructe, ca o pâine
ce-o muști să-i simți dextroza cojii până ce-ți pierzi un echilibru invalid
și sânge urcă să răcească ochi, iar trup se înmoaie de îndărătnicul de taur,
cu rău cu tot, ce-ar fi fost lup, dar a rămas doar credinciosul câine
... doar suflet, cât e toată fauna de un pământ întreg, ce se iubește nesfârșit într-un etern de mâine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.