Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
1 Eduard Zalle [din public] a spus pe 2 ianuarie 2014: |
Este, fără îndoială, o capodoperă a liricii românești! |