Să înveţi să scrii

Ce-i atâta taverturtă?!
Nu sunt mari filozofii
Să înveţi cu luare-aminte,
Tu, copile ca să scrii.

E-o poveste... E o lume
Fermecată. Doar să vrei
Poarta să-i deschizi... Să intri
Şi să iei din vraja ei.

Şi dacă ma gândesc mai bine
Ştiu: alfabetu-i principal
Căci este-o pepinieră
Pentru cel mai bun şcolar.

Aici nu-s fructe, nici legume,
Însă cu ele ne hrănim,
Literatura-n profunzime
Vom învăţa să o iubim.

Profesori şi învăţători,
Cei ce cu iubire ne şcolesc,
Sunt trişti şi plâng adeseori
De tot ce la tot pasul întâlnesc.

Cei mari, cei mici, fac zarvă mare,
Ori litere de mână, de tipar,
În rânduri cresc, în lumea asta,
Devin pentru cei mulţi un arsenal.

Cratima, cu indulgenţă
Cuvintele le desparte,
Judecă necuvincioşii
De cumplita nedreptate.

Dacă ai pune-o întrebare
Laşi un semn adus de spate,
Un cârlig adus de vreme
Îl pui, căci asta ţi se cere.

Altfel zău că nu se poate,
Ţi se taie punctul, zău,
Fiindcă este o eroare
Depunctată crast şi rău.

Ţanţoş, iată, se arată
Un mic semn de exclamare.
Poate fi şi o urare
Sfârşind c-o linie dreaptă.

Vertical înţepenită
Într-un punct. Filozofie
Nu-i. Însă-i o regulă
Ce respectată vrea să fie.

Când vrem s-adăugăm mai multe
La prăjituri sau în aspect,
Vom folosi şi două puncte
E-un semn mereu eficient.

Şi n-ar mai fi corect, vezi bine
Să facem astfel de erori,
Altfel ar fi o prăjitură
Ce sigur ne-ar crea fiori.

Când pui o virgulă la urmă,
Precum un înger la sfârşit
E semn c-o literă lipseşte...
Cuvântul este ipocrit...

Vedţi şi voi cât e de simplu
Succesul este garantat
Când învăţăm literatura
Aşa cum profii-au învăţat.

Sfârşind un gând vom pune punctul
Şi nu-i un lucru de mirare.
Vedeţi şi voi cât e de simplu
Să ai succese literare?!

Dar vezi, aici, aşa e legea,
De-a scrie simplu şi corect,
Deci pentru cine înţelege,
Nu se acceptă oponent.

În poezii, cu fală mare,
Cu ritm şi rimă modelăm,
Un vers - a inimii chemare
Şi-n alte lumi ne integrăm.

Suntem un sculptor de cuvinte,
Pictor, adesea complotând
Pe-un şevalet în dungi, cu semne
Şi litere, pe-un cer cuvânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!