Memoria marelui cântec
Motto: "Natura a făcut două
lucruri mari: amorul și moartea."
(G. Ibrăileanu, Adela)
Câtă fericire poate încăpea
în inima unui om
mai multă decât toate
nefericirile la un loc
decât toate nopțile
și toată uitarea lui DUMNEZEU
fericirea te înghite
îți sfâșie anii în bucăți
se revarsă prin toate luncile sufletului
va dura o mie de ani
viața dinlăuntrul tău
trupul se transformă în piatră de soare
ochii primăverii scriu pe zidurile tale
povestea fericirii fără margini
și fără de-nțeles
înaltul inimii
nimeni nu-l poate ajunge
poate doar
MEMORIA MARELUI CÂNTEC
simțit, pipăit, căutat
prin toate zilele
și prin toate nopțile fericirii
nu poți iubi decât cu ceasul strivit
de prea multă viață
cu dorul mai mare decât toate cuvintele
și toate depărtările
un animal ești
cu funiile tăiate
rătăcind prin ploi senine
hăituit de aripa vieții
cineva arde în noapte
mă amestec cu cenușa
cu arborii nesfârșiți
ce-mi cresc în palme
te-am atins
DUMNEZEIREA tace în dormitorul albastru
A IUBI E FERICIREA CE-ADUCE MOARTEA
poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.