Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Cum aș fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca și aerul,
Dar noi nu știm să respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile își întind din ape mâinile,
Ai impresia că strigă după ajutor,
Dar știm noi ce gândește sângele?
Omu-și face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinații,
Lasă impresiile, ia o țigară și taci.
Citesc un poem cu ochii închiși
În aula Academiei de Surzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre lectură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.