Babylon '89
Au venit copiii pe străzi deodată,
Soldații i-așteptau cu lancea ridicată
Și-n ceruri i-au întors
Cu fruntea înghețată.
Zadarnic mă agit, zadarnic îi strig,
Pustiul îi prinde cu gheare de frig.
Soldatul cu lancea mai poate a ne spune
Că Irod-ul copiilor are un nume,
Pe Hristos nenăscut au voit să sugrume.
Speranțele fug cu geamurile sparte,
Mulțimea de cruci de copii ne desparte,
Mă lovesc în urechi muzici fără ton,
Lănci sângerate-ntocmesc un Babilon.
În cimitirul rece de sub urzeala ploii,
Te chem să vezi române
Că iar domnesc strigoii.
poezie de Stelian Platon (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Platon Stelian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre armată
- poezii despre urechi
- poezii despre strigoi
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre gheață
- poezii despre cruce
- poezii despre creștinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.