Scris în vis
Tot ce fac e ca și cum
Ești cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii și nu-i mai deschid...
Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb și reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant
Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Și-ațâță focul din iad,
Pleoapele tale când cad
Și când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Și la mine uită-te,
Că de nu, mă vei uita
Și nu vei mai căuta
Și nici de găsit nu vei
Mai găsi în ochii mei
Ce păstrez, dacă-i deschid,
Ce visez dacă-i închid.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre rai
- poezii despre iad
- poezii despre foc
- poezii despre fier
- poezii despre dor
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.