Modul
Înaltă ești exact ca o frecvență,
Eu mă aștern în ochii tăi, Mario,
Ai străluci și în Infern cu brio,
Dar ceasul spune n-ai încă licență.
Trec valea răcoroasă ca o viață
În închisoarea hoților de vieți,
Te-am desenat pe dușumele și pereți,
Dar absolutul lunecă pe gheață.
Oglinda, în pârâu rostogolită,
Îți poartă chipul către orizont,
mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont,
dar fericit mă simt că-mi ești iubită.
Nu-ți voi rosti nici numele, discretă,
Îmi este firea, poate sunt timid,
Învață-mă să viețuiesc în vid,
Orice iubire e analfabetă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.