Pentru fiecare faptă
Bâjbâim prin întuneric...
Pasu-n hăuri se prelinge...
Omule, de tot, nevrednic,
Cine-n urmă vrei să-ți strige?!
Prin cenușa risipirii
Ființei tale-ngenunchiate,
Cărei fapte, legea firii
Să-i aducă libertate?!
Ce-ai lăsat în oseminte
Și-n genetice poeme?!
Câți își vor aduce-aminte
Care sunt a tale semne?!
Ai iubit lumina, clipa,
Floarea care se desface,
Pasărea-ntinzând aripa,
Pruncul ce mustește pace?
Ai lăsat zălog în lume
Fapta ta? Ai dat mâncare
Celui însetat și singur,
Celui învrăjbit de foame?!
Mângâiere și iubire
Sufletelor suferinde,
Hrană, apă ori iubire?!
Omule, să iei aminte!
Pleci pribeag din astă lume...
Doar o palmă de pământ...
Și nu iei nimic cu tine!
Alții or veni la rând...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.