Oameni cu inimă de piatră
Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-și îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.
Nu știu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Și-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.
Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani țâșnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Și se torc mereu fuioare
De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeți!
Mă retrag cu modestie...
Dorm sub masca anonimă
Non-verbal sacrificată,
Căci în lumea mea sunt oameni
Doar cu inimă de piatră.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.