De-ar fi...
De-ar fi să-ngenunchez de mii de ori,
Aș săruta și piatra-nsângerată...
Să mă trezesc cu tine-n brațe-n zori,
Dar tu, tu ai o inimă de piatră.
D-ar fi să plângă mângâierea ta
Tânjind după săruturi de lumină,
Surâsul meu din ceruri te-ar chema
Și te-aș iubi cu patimă divină.
Ca o hermină-un gând neiertător,
Mirific, pendulând de necredință
Te-a aplecat, păcat, către-un alt țărm
Iar tu acum ești val de umilință...
De-ar fi să pleci cu gândul la trecut
Și să te-ntorci... Dar cu putință-i oare?!
Un înger de lumină te-a răpit,
Iar eu te caut țărm ascuns de mare...
Cu lacrima privirea ți-aș clăti
De sângerii care-ți rănesc destinul,
Aș face tot ce omenesc ar fi...
Dar gândul meu mă-mbată precum vinul...
Și sângerii care-ți rănesc privirea
Ciopliți în gândul meu, i-aș risipi...
Al tău e timpu! - A mea nemărginirea!
Întoarce-te și nu mă părăsi!
Îți amintești?! Sub dulci înfiorări,
Ne promiteam și cerul și pământul
Dar visul nostru s-a sfârșit în zori...
Și între clipe s-a oprit cuvântul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.