Un val străin într-o tăcută mare (răpsuns ascuns Aurei Popa)
Tu ești femeia amintirii mele...
Eu drumul vieții azi l-am rătăcit.
Abrupt și greu e drumul către stele...
Tu nu ai înțeles cât te-am iubit.
Mi-ai șlefuit destinul... Printre îngeri
Sunt umbre, de prisos rostogolite.
În zări de fum, pe buzele de sângeri,
Ne mângâie aducerile-aminte...
Iubirea ta-i un fruct în pârg tomnatic,
Te am în gândul meu un vis absent,
"Fără de vlagă, stins și acromatic"
Și... tot aștept "un val mai coerent".
Mă prind de creste înspumate-n taină,
Mă risipesc pe nisiposul drum
În timp ce plaja vieții mă reneagă.
Și-n urma ta eu rătăcesc acum...
Un val străin într-o tăcută mare
Atât de dantelată și de sumbră...
Sunt lotca vie tremurând sub soare,
Cânt scormonind în patimă adâncă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.