Numai iubirea
Balsam al visurilor mele,
Mal irosindu-și devenirea
În marea miilor de stele,
Te prind în lanțuri cu privirea.
Tu, evadat dintre ruine
De vaporoase diamante,
Adăpostit, cu mulțumire
De presupusele amante,
Te-ai aruncat din deznădejde
Sub pleoapa mult doritei umbre,
În care doar iubirea crește
Și doar iubirea se ascunde...
Mă mângâi lin pe sâni, pe coapse,
În buze-ți modelezi trăirea,
În marea ochiului albastră
Îți adâncești nemărginirea.
Te prind în lanțuri cu privirea,
În marea miilor de stele,
Mal irosindu-și devenirea,
Dar devotat iubirii mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.