Zi de toamnă

Ceru-a înflorit! Şi sângeri
Peste cer au răsărit...
Plasă albă de mătănii
E pe-al sufletului schit...

S-au ţesut mătăsuri fine...
Şi podoabele de jad
A copacilor de sticlă,
Azi, în chihlimbare ard.

Mi-am pus la urechi podoabe
Şi poeme de rubin,
Iar din ochi, mi-au curs în taină,
Negre picături de vin...

Peste clipe-mbujorate,
Azi, am pus amărăciune,
Căci păşesc cu eleganţă
Şi cu fast, în altă lume.

Azi e zi de sărbătoare...
Ani (şi câţi?!) am împlinit...
Vântu-nfiorări de umbre,
La ureche, mi-a şoptit.

Ploaia s-a oprit o clipă
Şi cu paşi de margarete
Mi-a privit adolescenţa...
Viaţa, cum să se repete?!

Cum să fiu tot prunc?!
În suflet, am rămas un Prometeu,
Foc ascuns de restul lumii...
Dar în rest, acelaşi eu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!