Ocean de frunze
Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morții se sfărâmă.
Lacrimi cerești... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,
Trotuaru-ndoliat de pași grăbiți,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.
Se-nalță fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tușați cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.
Miroase iar parfumul de gutui
Și-o ceață deasă anii mi-i cuprinde
Se stinge-n suflet mustul amărui
Eu umplu coșul vieții cu merinde.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.