Simfonie poetică
Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!
Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Și după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...
Alei de vis și de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
Mă prinde-n nituri de priviri... Mă ține,
Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Și vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers și miere!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre pace
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.