Icoană de speranță
Din cer mănunchi de stele să apuc
Să fac din ele - Chipului sfânt o ramă,
Căci timpul trece, anii trec, se duc,
Eu mă gândesc mereu la tine, mamă.
Când viața mea e plină de tumult
Îmi ești, măicuță, icoană de speranță,
Glasul tău duios mereu îl ascult,
Căci vorbele tale îmi sunt ca o povață.
Tu ești chip cioplit din razele de soare,
Strălucești în suflet pentru totdeauna,
Îmi ești măicuță dragă, viață și culoare,
Eternă primăvară, ca tine nu-i niciuna.
poezie de Răzvan Isac (8 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.