Cu ochi pustii și cruzi
Ai împins cu înverșunare
O inimă-n abisul mare,
Și-n cădere tot striga;
-Te rog nu mă alunga!
Inima-mi plină de iubire
Cade-n gol, fără oprire,
Tot privește-n sus și piere
Înghițită de durere.
Al iubirii noastre vis
L-ai uitat de mult închis,
Acum zace-n purgatoriu,
Amorul nost definitoriu.
Se frământă, strigă, zbiară;
- Cât ar vrea să-l scoți afară!
Tu nu vrei să-l mai auzi,
Și-l vezi cu ochi pustii și cruzi.
poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre prăpăstii, poezii despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.