Ultimii pași
Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer și pământ
bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinți pe vorbe de duh
sânii secați ai femeilor bocitoare
agață pustiul de uși cariate de lacrimi
liniștea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei
cerul pregătește nunta unui înger
cineva umblă prin mine cu o întrebare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.