Doi ochi pierduți
Vor fi de lacrimi plini și grei
Doi ochi ce te vedeau odată,
Ca pe-o zeiță între zei,
A stelelor frumoasă fată.
Și nimeni nu va fi să vadă
Cum se vor stinge ochii mei,
Și-n întuneric or să cadă,
Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei.
Cui o să-i pese atunci de mine,
Și cine o să-mi ducă dorul?
Eu mă înec în reci suspine
Și plâng că am pierdut amorul.
Nimeni nu-și va aduce aminte,
În gânduri nimeni nu mă poartă,
Nici de-ale mele oseminte
Ce zac pustii în lumea moartă.
Doi ochi pierduți în bezna morții
Au fost cândva strălucitori,
Acum cuprinși de gheara sorții
În moarte sunt rătăcitori.
poezie de Răzvan Isac (5 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fete frumoase
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.