Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
Nu mă-nclin sub pala rece
A năprasnicului ger.
Căci virtutea mi-e cât zece
Ani-lumină-n caracter...
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre câini
- poezii despre șosele
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.