Streiule..., Streiule...! (comemorare eternă)
Streiule cast, ce cobori din cuvânt!
Streiul meu bun, ce răzbești dintre munți!
Și voi, făpturi dragi, ce, din veci, dăinuiți
De-a lungul, de-a latul Streiului sfânt!
Sunteți în mine, cât sunt și, cât nu voi fi!
Sunteți locurile pure ale acestui Pământ!
Pe Pământ, nu e frumusețe mai pură
Nici șoaptă mai caldă, tăcere mai sfântă...!
Pe Pământ nu e plânset, de dor, mai durut!
Streiule cast, ce ai fost, ești, vei fi
Nu te-am uitat, niciodată, Streiule bun!
Ai fost sensul meu, cât am fost... pe Pământ...
Streiule... Streiule... cât mă dori, când te cânt...
poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [
1 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 24 ianuarie 2015: |
| Streiul și oamenii frumoși care există la dreapta, la stânga, în susul și în josul Streiului, sunt locurile cele mai pure, de pe Pământ! Pe Pământ, nu există nicio frumusețe, dăruire, fericire, în care să încapă iubirea, mai mult ...! Niciun gând mai adânc, niciun surâs mai sublim, niciun dor ... mai durut! |
2 Adriana Vadineanu [din public] a spus pe 25 octombrie 2016: |
| Ce frumos ati spus! Si ati spus din suflet cu inima curate. Se vede si se simte emotia. Si pentru ca sufletul locuieste in casa inimii tot ce vine de acolo este curat si pur si nu va disparea niciodata. "Dragostea este o promisiune, dragostea este un suvenir. Odata daruita nu poate fi uitata, niciodata lasata sa dispara" John Lennon |