Nu te voi uita, niciodată (In memoriam)
Streiul e râul cel fain, de zei dăruit,
Unde-o comoară, ascunsă-n adânc,
Nu a fost îngropată, să piară-n zadar!
Nu s-a pierdut, nici furat, nici vândut,
Comoara sargetă, adunată de dac,
Viu și etern a trecut, s-a-ntrupat,
În oamenii vajnici ai străbunului Strei!
Acolo-n Petrosul sargetic din munte,
Streiul cel sarg m-a născut, spre cuvânt...
M-a-nvățat să iubesc și iubirea s-o strâng,
Să-ntregesc, din întreg, mai întregul!
Voi rămâne aici, lângă Streiul cel sarg,
Ca-n frumos, mai frumosul să-și verse!
Și să curgă prin mine spre semeni, mai pur!
poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
1 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 24 ianuarie 2015: |
Streiul își are izvorul într-un sătuleț idilic, -Petrosu- ascuns între munți! L-am văzut! Iese din străfunduri cu un susur șoptit, catifelat, pur! Și transmite speranță! Și crezul iubirii-l așază pe treapta cea mai de sus a nobleței! Nu poți să nu-ngenunchezi și să i te-nchini! N-ai cum să nu- ți întinzi mâinile, ca să-i primești sacrul, să-i guști, consistența, să-i respiri trăinicia! E cea mai limpede apă, din câte sunt pe Pământ! Limba rămână pe care o vorbesc, simt, gândesc și scriu chiar acum, seamănă cu apa cristalină a Streiului! Pentru că, am învățat-o acolo, chiar în locul dezvăluirii și izbândirii sale, spre lumină! |
2 Marin Negriliciov [din public] a spus pe 17 februarie 2021: |
În ce județ este acest Strei? |