Treizeci de arginți
S-a vândut un om odată,
Pentru trezeci de arginți
Pentru că voia și Iuda
Să rămână printre sfinți...
Trist mijloc pentru tortură,
Enigmatic ochi de drac,
Greu a chinuit prin veacuri
Viața omului sărac...
Sunet de argint sinistru,
Odios metal flămând,
Cu reflexe de lumină
A hrănit un om de rând...
Blestemat să fie omul
Care s-anăscut sub soare,
Cu arginții săi netrebnici
Născociți pentru vânzare...
Veac de veac nemărginirea
În pustiul ei să-l soarbă
Și sub lespezi ferecate
Amintirea să-i adoarmă...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.