Rezervația de idei
Un copac lăuntric dansează în noi,
Mugurii lui se transformă-n sfere,
Sângele absoarbe miere și miei
Și pâine adusă din stinsele ere.
E fascinație-n singurătatea mea,
Stelele mă contemplă din zare,
Marea așteaptă valul din munte,
Iubirea m-așteaptă rodind într-o floare.
Țiuie cercurile în pulberi de vis,
Port steagul poeziei înfipt în lumină,
Rezervația ideilor inundă podeaua
Universului îmbăiat în rugină.
Șterg tainice riduri, tainice doruri
Din trupul îmbibat în ego-sfere,
O frunză rătăcită apare-n rezervații,
Urc și cobor în tropot mistere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.