Un tratat despre iubire

Vom scrie un tratat despre iubire,
cu semnătura unui învăţat din anii o mie,
eu, cum se spune, am iubit, dar tot n-ajunge,
vom scrie c-un pumnal care străpunge,
venit-a vremea scrisului, uitării?
Un colier doar porumbiţei se oferă.
Iubirea e mereu mistuitoare
şi misterioasă şi atotînvingătoare.
Ea te pătrunde ca o urechelniţă,
Fumezi şi vezi, te clatini o cădelniţă,
Şoimul de piatră tace, nu te lasă,
Trăieşti ca-ntr-o-nchisoare fără viaţă,
Doar corbul te mai ia în seamă,
Tot croncăne şi nu prea-i bun de zeamă,
Fantoma timpului se nalţă nevăzută,
Nimic nu e mai tulbure, nălucă,
O acuplare, rătăcire, tremendare,
Materie şi spirit în trădare,
Aici se naşte lumea, aici moare,
Se-acoperă şi marea înspumată,
Opal şi flori de câmp pe cer se-arată,
Heraldul te anunţă, clipa vine,
Noi suntem trestiile ce nu vor să se-ncline.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!