Pas
Pun curajos piciorul în față
la început, copiindu-i pe alții desculți
și când cu toții mă răsfață
... născătorii adulți,
mă încalț, strâng șireturi de drumuri
puse fundă pe piele
și pășesc spre făclia lumânării cu fumuri
până îmi rod vis, pingele...
salt, sau fug, ca să scap de pământ
chiar de știu că nu zbor
și-mi las pașii doar urme, la ușa înspre sfânt...
când mă duc să mă culc... ca să mor.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.