Toamna-n degrade...

Toamna-n degrade îmi pare
Mai frumoasă ca atunci,
Când fugeam în codru verde
Şi beam apă dintre stânci.
Toate-mi par îngălbenite
Ȋn livadă-s fructe coapte
Cât privesc în lung şi-n lat
Brazii au conuri de argint.
Paremi-se că şi cerul
Şi-a schimbat albastru strai
Ȋntr-o mantie de puf gălbui,
Degrade de galben pal.
Trena albă promoroacă
Se aşează înmiresmată
Peste florile de Toamnă
Le îngheaţă dar aşteaptă!!!
Ahh ce mândră şi voioasă
Tot un spectru de culoare
Simt parfum dar şi aromă
Transformare-n degrade..!!!
Soarele ne mai răsfaţă
Ȋncă ne mai d-ă caldură
Printre nori şi-arată dinţii,
Până la solstiţiul iernii.
Frunzele încep să cadă
Aşternându-se în straturi
Ȋntr-un ritm ameţitor
Ţes covor în degrade.

poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!