Prezentând vinul

Priveşte cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Priveşte ecluzele strălucind ca nişte oglinzi acolo sus, în munţi,
Mătase neagră azi dimineaţă, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde doreşte,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în faţa lunii!
De vreme ce pronia cerească ţi-a hărăzit talent, foloseşte-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un viţel, aţâţă-mi apetitul –
Şi pregăteşte-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Şi pentru tânărul învăţat, Tan-chiu,
Aduceţi vinul!
Nu lăsaţi niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, daţi-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!

Ce sunt clopotele şi tobele, tacâmurile scumpe şi comorile?
Lăsaţi-mă să fiu veşnic beat şi niciodată rob raţiunii!
Oamenii solemni de odinioară şi înţelepţii sunt uitaţi,
Dar marii băutori rămân întotdeuna faimoşi.
... Când prinţul Chen la un banchet în Palatul Perfecţiunii a cumpărat
Pentru zece mii de monede o damigeană de vin, mulţi au râs,
Considerând pierduţi acei bani plătiţi în exces.
Du-te şi cumpără vin, şi-l vom bea împreună!
Roibul meu cu pete albe, ca o floare,
Blanurile mele scumpe,
Dă-le servitorului să ne cumpere vin bun,
Vin în care vom înneca necazurile şi nenorocul a mii de generaţii!

Li Bo (701-762)

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!