Trezește-te, române
Trezește-te, române,
Ia-ți țara în mâini curate
Și scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.
Păzește-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eșuează, o doare.
Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.
Să crezi într-o credință
Egală tuturor;
Ce alină suferință...
Dușman, îl făcând amor.
Să ne unim toți, frați
De cult, de aceeași limbă,
Pe poale de Carpați
Noi să fim cei ce schimbă...
... O lume, ce ne arată
De rău, cu arătător
Și s-o uimim odată,
Cum din trecut de dor.
Trezește-te române,
Copii pe brațe îți poartă
Și le dă pâine, grâne
Mai mult, ferice soartă...
... Să știi că vei fi veșnic
O pildă omenirii...
O lumânare în sfeșnic
Topindu-și trup... iubirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.