Cel mai norocos

Cine e cel mai norocos din întreaga orchestră, dacă nu muştiucul?
Gura lui îţi atingele buzele pentru a învăţa muzică.
Toate trestiile, dar mai ales cele de zahăr, se gândesc doar
la această şansă. Se aruncă în braţele tăietorilor
dansând libere în fel şi fel de chipuri.

Fără tine instrumentele ar muri.
Una stă aproape de tine. Alta tocmai primeşte un sărut.
Tamburina imploră: Atinge-mi pielea ca să pot fi eu însămi.
Lasă-mă să-ţi simt membrele, os cu os,
astfel ca ceea ce a murit astă noapte să revină astăzi la viaţă.

De ce să trăieşti auster, simţind cum te scurgi în afara-ţi?
Eu nu aş face asta.
Aşa că ori îmi dai vin pe săturate, ori lasă-mă în pace,
mai ales că acum ştiu ce înseamnă
a fi cu tine într-o conversaţie permanentă.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!