O clipă în pocal

Şi te-ai stins uşor, maestre,
Cu durere ai pierit,
Iar a noastre ţeluri-zestre,
Tot adânc au adormit.

Ne curtează falnic morţii,
Cu-ale laurilor spini,
Căci am fost frumoşii sorţii,
Peste glie şi vecini.

Nu se-mpotriveşte nimeni,
Vântul bate în aval,
Clipa luptă peste semeni,
Să păstreze un pocal.

Şi se scurg în taină clipe,
Cu amar şi dor de ducă,
Peste ţara cu aripe,
Macinată de nălucă.

Mă-nfioară gânduri multe
Şi-ale lacrimilor chin.
Căci răspunsurile-ţi culte
Sunt acum postum, declin.

Tu eşti sus,
Noi suntem morţi.
Iară ţara a apus,
Cu luceferi printre sorţi.

poezie de Liviu Reti (15 iunie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!