În ultimul ceas?
O cortină asurzitoare cade
anunțând prin cei patru că foametea
a încetat,
iar totul e infinit.
Caut o lumină, dar culori amare
mă orbesc.
Bezna mă-nconjoară, ne cuprinde pe toti;
ochii nu-mi mai folosesc.
Mereu sunt două.
Caut un sunet, o șoaptă caldă
sau un strigăt.
Rugăciunile curg printre strigătele înălțătoare;
mă asurzesc.
Din nou două. Unde ești?
Caut... ceva; nu știu ce caut,
dar încă simt. Îi simt
și pe Ei și pe ceilalți.
Sufletele devin arginți
pentru zămislirea unei noi lumi.
Conștiința mi-e amorțită. S-a ales.
Memoria moare trecând,
iar spiritul transcende.
Acum binele și răul sunt doar una...
o târguiala repetată.
Ce urmează?
Trâmbițele furate imi răsfrâng
gândurile deja înghețate.
Unde ai dispărut?
poezie de Alex Mercea din revista "Țara visurilor noastre" (16 septembrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alex Mercea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.