Elegie
Se mai duce-o zi de Paște
Și mă mir cum trece clipa,
Lumea nu mă mai cunoaște,
Că mi-am rupt, în zbor aripa!
Curge viața ca o apă
Și m-aruncă în cazan,
Eu îi zic că poa' să-nceapă,
Meseria lui... Satan!
Că-s creștin nu-mi folosește,
Clipa arde și eu știu,
Că Satan mă pârjolește,
Chiar acuma, când sunt viu!
Dar tot merg robit de strună,
Sufocat de câte-un vers...
Cine oare o să-mi spună,
Cât voi mai avea de mers!
Că las totul la o parte,
În fum galben de țigară...
Drumul merge mai departe
Și mai e până la... gară!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre meserii
- poezii despre gări
- poezii despre galben
- poezii despre fum
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.