Poetul
Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Și pentru fel și fel de miracole.
Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înțelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.
Anii stau roată, palatele semețe.
Disputele generale se purtau pentru cotețe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.
Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenți.
Principii erau absenți.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre tei
- poezii despre singurătate
- poezii despre reverie
- poezii despre privighetori
- poezii despre principii
- poezii despre poezie
- poezii despre palate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.