Orizont
... ce limitat sunt
până și-n propriile vedenii;
nu ajung niciodată la orizont,
chiar dacă alerg să-l ating,
e precum norocul, o himeră,
oaza din deșertul arid, crunt,
viață, ce-n fond e puține decenii
și nu-i știu sfârșit, nu-mi prezintă decont,
cum lacrimi-s, ce vărs și oceane n-ating...
este limita mea, circuitul de-o sferă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.