Domnule Bob
Dă-mi mâna!
Chiar fără mănușă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalț osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în brațe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre ploaie, poezii despre mâini sau poezii despre magnetism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.