Mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia
doar luna cu ochiul ei plin ne privea absentă,
pe când noi rătăceam pe străduțele orășelului
îmbrățișați de-a curmezișul clipei...
ah, sufletul nostru se resfirase ca un lotus
răstignit peste stropii de tăcere.
Un dor ca o veșnicie mă urmărește,
în timp ce tu, pășești inocent ca prin copilărie,
peste noi, cădea timpul ca praful de pușcă,
secerându-ne inimile și risipind vara.
duminica ne trezeau bătăile clopotelor,
în timp ce liniștea se revărsa
într-o mie de răuri în inima mea.
lângă tine pictez cuvinte în nuanțe sângerii,
în timp ce tu-ți târăști propria deșertăciune
prin negrele oglinzi ale eternității.
mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre inimă
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre lotuși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.