Pixul...
A răsărit din încercarea,
De-a depăși un biet stilou.
Și-a reușit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.
Era compus din pastă, mină..
Și-un corp de plastic colorat.
Și sta trufaș la inimă,
Doar într-o clemă agățat.
Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n față vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Și s-obosească iarăși mâna.
A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Și-l mânuiește orișicare,
Pe coli de scris, neapărat.
Și-acum când e celebru,
Printre *meseni* cu-același hram.
A devenit integru,
Cu cel ce-l mânuiește, an de an.
poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.