Oblonul
Tata a intrat în pivnița uitării
Să soarbă un leac din foi de stejar,
La ieșirea spre rotunda lumină
I-a căzut icoana din ceruri sub un par.
S-a speriat. Din propriul sânge scurs
A făcut un semn de înălțare,
Dar nemilos oblonul s-a închis
Sub o cheie în veșnică-așteptare.
La învierea râvnită, ușor universală
Aștept să vină de pretutindeni tata,
De-acolo, de unde și munții au plecat
Să ridice neputința din adâncuri cu lopata!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.