Oraşul meu natal

Deschid fereastra sufletului către lume,
Şi văd un colţ de rai, cum altul nu-i,
Sub cerul înstelat de vremuri bune,
Comori spirituale de peste tot am adunat
Şi vreau să le împart în patru zări vecine
Şi să le dau un nume, cum alţii n-au mai dat.
#
În podul unei palme de pământ străvechi,
De Dumnezeu lăsat cu gânduri bune,
Pe umeri mioritici râvniţi de orice muritor,
O mică perlă citadină încet s-a ridicat.
E urbea mea natală, oraşul Cisnădie,
E liniştea-mi apusă în viitor,
Sub Sfânta piatră de mormânt.

Un loc ca din,, Poveşti nemuritoare"
Cu plaiuri înverzite şi brâu din falnici brazi,
Sub cerul unde se îngână doina cu izvorul
Şi cucii cu alte mii de păsări migratoare,
Un loc de basm, cu oameni harnici, buni şi dragi.

Aici, în urbea mea natală, cum alta nu-i în lume,
Oraşul meu sortit pe acest pământ,
Mi-am pus amprenta, destinată mie,
Aici, cu drag eu am copilărit şi încă mai sunt vie,
Aici iubesc, ce în viaţă mi-e mai sfânt.

Aici, am învăţat de toate,
Aici, m-am înălţat spiritual,
Aici, m-am regăsit întotdeauna,
Alături de români frumoşi şi sănătoşi moral.

Oraşul meu cu porţi străvechi şi binecuvântate,
La care tot străinul a bătut sfios,
Deşi portul şi limba le-au fost diferite,
Mulţi oameni ai oprit în timp,
Pentru un trai decent şi armonios.

Căci armonia vieţii omul o crează,
Omul sfinţeşte locul şi traiul vieţii lui,
Iar Dumnezeu a tot stăpânitor
Ne răsplăteşte mărinimos pe fiecare,
Cu tot ce merităm, iubim şi înălţăm.

poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!